Scoici briceag

Ca sa nu spun ca nu am incercat: scoici briceag. Bune, dar nu preferatele mele. Asta deoarece fata de midii spre exemplu, scoicile briceag sunt putin mai tari, putin elastice. Dar bune, merita sa probati.

Noi le-am facut simplu, in oala, sotate cu unt si vin alb, stropite cu lamaie. Se spala in apa rece, se lasa vreo ora deoarece isi scot nisipul. Se arunca in oala cu unt, se invart de doua trei ori, se pune vin si se lasa sa se inabuse. Rapid, nu trebuie sa stea mai mult de 8 minute, altfel se intaresc.

Piparus

Ce am mancat in calatorie

Pe scurt: cand calatorim, mancam de-a lor. Ne ferim de cartofii prajiti, dar ce sa-i faci!? Le sunt dragi si altora.

Ou in stil englezesc cu sunca pe dedesubt si branza topita. La cuptor, adus intr-un recipient fierbinte. Cartofii taiati asa cu o adancitura pe mijloc, meniti sa fie inmuiati in ou si branza.

Tarte flambe - o specie ciudata de pizza, specifica Frantei - un blat foarte fin, crocant. Toppingul variaza. Aici era cu branza de capra, rucola, nuci si miere. Nu bunatate, o nebunie!!

Inele de calamar, mozzarela sticks, pita. Cu humus si salata de vinete.

Piparus

Peste si fructe de mare

Daca esti pe malul marii, mananci loco. Nu poti sa servesti fripturi. Ci peste si fructe de mare.

Platouri cu combinatii de peste si creveti, scoici. Piureuri fine, legume sotate.

Dintre toti pestii, nu ma impac deloc cu tonul. Mi se pare prea greu. Piureul portocaliu e de cartofi dulci.

Varza calita cu fructe de mare. O delicatesa. Ati crede ca e o combinatie care nu merge, dar nu e asa.

Piparus

Ferma de scoici si stridii - Franta, Normandia

Daca iubiti un fel de mancare, sigur va doriti uneori sa vedeti cum se face. Nu-i asa? Ei bine, noi ne-am dorit muuuuult de tot sa vedem o ferma de scoici. Cum cresc, unde stau, cine le ingrijeste.

In Normandia, Franta, am vizitat ferma aceasta unde cresteau scoici si midii. La Bouchot de Normandie le spune, dupa denumirea locului. Ce e foarte interesant aici, asa cum am citit si pe anuntul pe care l-am pus mai jos, este faptul ca in zona e cea mai mare si mai puternica maree din Europa. Asta e chiar impresionant! Sa fii in fata unei forte.

De aici vin adica scoicile din farfuria asta.

Si multe informatii si lucruri interesante am aflat doar stand si privind. Scoicile cresc in niste custi speciale, in niste saci. Cu o macara se ridica aceste custi si se golesc.

Ferma de scoici e uriasa! 

Ceea ce ne-a lasat cu gura cascata a fost ca stand asa pe malul apei si zgaindu-ne la muncitori, am vazut cum in nici jumatate de ora mareea s-a retras. Au iesit la iveala campurile de scoici ce se intindeau pana departe de tot. Era impresionant. In poza de mai jos sunt doar cateva randuri si la inceput am crezut ca asta e tot. Nici pe departe.

Scoicile se recolteaza din iunie pana in ianuarie. Acesta e intervalul optim in care se pot consuma.

Un business frumos.

Piparus

Costite aurii cu cartofi cu unt si rozmarin

Nimic complicat aici. Niste costite si cativa cartofi. 

Marinati costitele sau doar le presarati cu sare, piper, cimbru. Le punetipe o tava, le datila cuptor, le verificati dupa vreo 10 minute, le intorci. Iar le lasati, iar le verificati, iar la intoarceti. Pana se fac aurii. 

Cartofii. Am vazut asta la televizor cu mult timp in urma si de atunci rareori curatam cartofii de coaja. Cei mai multi nutrienti se afla in coaja. Nu stiu daca se preteaza toate soiurile la a fi mancate cu coaja, dar deocamdata la noi asa stau lucrurile. 

Cartofi cu coaja, cu unt si rozmarin

Cartofii se fierb. Cat sunt fierbinti se prind cu doua degete, se strang usor pana crapa putin. Pe acolo va intra, insidios, untul. Untul ii face si pe ei aurii, mai aurii. Fara zgarcenie pui unt, sare cu masura, piper colorat si mai ales, mai ales! rozmarin. daca e din cel proaspat, direct din ghiveciul de pe geam, e o nebunie!

Rozmarinul proaspat are marea calitate de a emana uleiuri esentiale cand e pus peste ceva cald. Veti simti imediat. 

Scuturati dragastos castronul cu cartofi. Ii inveliti asfel in unt si arome. 

Si momentul special a fost sticla asta de vin, luata cu 10 euro din piata. Venise acolo un nene care avea o multime de vin vechi. Acesta era din 1979. A fost foarte bun. 

Pofta buna!

Piparus

Mancare din calatorie

Voi ce mancati in calatorii? Cand suntem in alta tara sau in alt oras, incercam bucataria locala. Desigur, se poate ca uneori sa nu avem chef de a incerca ceva extra nou. Alteori incercam sa fentam cartofii prajiti de care iata, nu scapam nici langa o portie de scoici.

Avem experiente cand un local pretutindeni cunoscut ne-a potolit foamea. Cand te grabesti, nu ai inspiratie si chef de noutati, te refugiezi pe McDo. Stii sigur ca acolo gasesti meniuri pe care deja le cunosti si asta e cumva reconfortant.

Fiecare calatorie are si o experienta culinara

Pe unde am fost, asta am mancat. Nu ne-am putut abtine de la o portie de scoici. Deloc! Scoici cu sos de branza cu mucegai.

Sau o branza cu mucegai, topita. Cu paine, asa se serveste. Rupi o bucata de paine si te infigi in bolul cu branza. Folosesti painea ca pe o lingura si iei de acolo, cu generozitate pentru gura ta flamanda si cu gandul la pofte, branza calda, topita, care se intinde. Stiti ca in copilarie ne placea branza care se intinde? Erati unul dintre acestia?

Charcuterie - Adica feliute subtiri, fine de tot, de salam uscat, bacon, sunca. Tot cu paine. Si cu unt. In Franta platourile de acest fel sunt vedete. Ele se servesc la aperitiv. Cu un astfel de platou nu dai gres, nu are cum sa nu iti placa.
Fiecare restaurant are modul sau de servire. Feliile fine sunt rulate, asezate evantai, impachetate. Ori se odihnesc pur si simplu unele langa altele. Uneori pe o farfurie, alteori, rustic, pe un fund de lemn.

Indrazniti! 

Piparus