Avem experiente cand un local pretutindeni cunoscut ne-a potolit foamea. Cand te grabesti, nu ai inspiratie si chef de noutati, te refugiezi pe McDo. Stii sigur ca acolo gasesti meniuri pe care deja le cunosti si asta e cumva reconfortant.
Fiecare calatorie are si o experienta culinara
Pe unde am fost, asta am mancat. Nu ne-am putut abtine de la o portie de scoici. Deloc! Scoici cu sos de branza cu mucegai.
Sau o branza cu mucegai, topita. Cu paine, asa se serveste. Rupi o bucata de paine si te infigi in bolul cu branza. Folosesti painea ca pe o lingura si iei de acolo, cu generozitate pentru gura ta flamanda si cu gandul la pofte, branza calda, topita, care se intinde. Stiti ca in copilarie ne placea branza care se intinde? Erati unul dintre acestia?
Charcuterie - Adica feliute subtiri, fine de tot, de salam uscat, bacon, sunca. Tot cu paine. Si cu unt. In Franta platourile de acest fel sunt vedete. Ele se servesc la aperitiv. Cu un astfel de platou nu dai gres, nu are cum sa nu iti placa.
Fiecare restaurant are modul sau de servire. Feliile fine sunt rulate, asezate evantai, impachetate. Ori se odihnesc pur si simplu unele langa altele. Uneori pe o farfurie, alteori, rustic, pe un fund de lemn.
Indrazniti!
Piparus
No comments:
Post a Comment